Corectarea pronunției sunetelor

Despre tulburările de pronunție

Cea mai comună tulburare de limbaj la copii este dislalia, tulburarea pronunției unuia sau mai multor sunete. Copilul omite sunetul, îl deformează sau îl substituie cu un alt sunet (R cu L, Ș cu S, H cu C etc), rezultând o pronunție neclară a cuvintelor în care apare sunetul respectiv. Sunetele a căror pronunție este cel mai frecvent afectată sunt: F, V, C, G, H, Ș, J; S, Z, X, Ț, CE, CI, GE, GI, L și R.

Când ar trebui apelat la logoped pentru corectarea pronunției?

Pronunția defectuoasă a sunetelor este fiziologică, normală până la vârsta de 3 ani – 3 ani și jumătate. La 3 ani și jumătate componentele aparatului fonoarticulator și aria corticală responsabilă de realizarea limbajului sunt suficient de dezvoltate pentru o vorbire corectă. Dacă un copil omite sau deformează un sunet după vârsta de 4 ani, atunci putem vorbi despre o tulburare a pronunției care necesită intervenție de specialitate. Se recomandă corectarea dislaliei începând cu vârsta de 4 ani pentru evitarea consolidării deprinderilor greșite de vorbire, a frustrării de a nu fi înțeles, a tachinării de către copiii care vorbesc mai bine, precum și pentru evitarea reflectării în scris a deficiențelor de pronunție în cazul școlarilor.

Se recomandă începerea orelor de logopedie înaintea împlinirii vârstei de 3 ani și jumătate în situația în care copilul prezintă:

– o vorbire greu inteligibilă ceea ce îi creează frustrări și îi limitează capacitatea de a comunica și interacționa;

– deformarea pronunției unui număr mare de sunete (F, V, C, G, H, S, Z, Ț, Ș, J, CE, CI, GE, GI, L, R);

– îndeosebi când este afectată și pronunția unor sunete ușor de articulat precum sunetele labiale M, P, B, vocalele;

– când copilul întâmpină dificultăți de pronunție nu doar a sunetelor, ci și a cuvintelor, mai exact a succesiunii silabelor în cuvânt; copilul poate repeta după adult silabă cu silabă, dar nu poate pronunța corect întregul cuvânt.

Corectarea pronunției poate veni de la sine, pe măsură ce copilul crește?

Sunt situații în care acest lucru se poate întâmpla. Dar dacă ar fi general valabil, nu ar mai exista copii de vârstă școlară, adolescenți și adulți cu tulburări de pronunție care se adresează logopedului după ani în care au întâmpinat dificultăți de scriere sau observații neplăcute din partea colegilor. Dacă nu au reușit să se corecteze singuri până la 4 ani și jumătate, este puțin probabil să reușească mai târziu fără să le arate un specialist care este poziția corectă a componentelor aparatului fonoarticulator pentru emiterea unui anumit sunet. Copiii își formează o deprindere greșită în care persistă involuntar. Sau capacitatea lor de coordonare a mișcărilor a rămas deficitară și necesită antrenament sub îndrumarea unui specialist.

Cum se realizează corectarea pronunției unui sunet?

Pentru obținerea unei pronunții corecte, se realizează:

– exerciții de respirație și de gimnastică a componentelor aparatului fonoarticulator – buze, limbă, palat, obraji;

– exerciții de pronunție a sunetului izolat, urmând instrucțiunile de poziționare corectă a limbii, buzelor, dinților, de emisie a aerului, de vibrare a corzilor vocale;

– exerciții de pronunție a sunetului în silabe, la început de cuvânt, în interiorul cuvântului, la finalul cuvântului, în grupuri consonantice;

– exerciții de consolidare și automatizare a pronunției corecte în propoziții, joc, povestire, conversație.

Cât timp durează corectarea pronunției unui sunet?

Durata corectării pronunției depinde de mai mulți factori:

– particularitățile sunetului;

– vârsta copilului;

– gradul de implicare al familiei în consolidarea rezultatelor obținute în cadrul ședințelor de logopedie;

– prezența / absența altor tulburări asociate (ADHD, autism, apraxie verbală, cunoscută în România sub denumirea de alalie, sindrom Down, tulburări de comportament, deficiență mintală etc).

În cele mai multe cazuri, emisia corectă a unui sunet izolat se poate obține chiar din prima sau din cea de-a doua ședință de exerciții logopedice. Dar copilul nu va putea să pronunțe sunetul în cuvinte fără exerciții sistematice. Aceste exerciții pot necesita 2-3 ședințe, în funcție de ritmul fiecărui copil și de sprijinul suplimentar acordat de familie.

Sunetul „R” se obține cel mai greu, corectarea lui durând de la 1 lună până la 1 an.

Cum se realizează automatizarea pronunției sunetului?

Odată corectată pronunția sunetului în silabe, cuvinte și propoziții, copilul nu îl va pronunța imediat și în vorbirea spontană. Capacitatea acestuia de a pronunța corect în cadrul exercițiilor, sub îndrumarea logopedului necesită susținere o perioadă de câteva luni de zile pentru formarea deprinderii de a vorbi corect în fiecare zi, în fiecare situație. În situațiile de comunicare spontană, copiii nu se vor putea concentra simultan asupra formulării mesajului pe care vor să îl transmită, precum și asupra pronunției fiecărui cuvânt. Modelul de pronunție greșit este înlocuit definitiv cu pronunția corectă prin exerciții repetate și prin implicarea familiei în atragerea atenției copilului asupra vorbirii sale în viața de zi cu zi. Copiii care sunt motivați să vorbească corect și care au o capacitate mai bună de automonitorizare și autocorectare vor avea nevoie de o perioadă mai scurtă de suport. Automatizarea pronunției corecte necesită răbdare și scurte exerciții zilnice, ca orice proces de formare a unei deprinderi (scris, citit, mers pe bicicletă etc).