Coșmarurile la copil și la vârsta adultă

 

Cuprins:

 

• Despre vise. Un vis particular – coșmarul (abordare jungiană)
• Coșmarurile la copii
• Ce putem face când copilul nostru are un coșmar?
• Coșmarurile la adulți
• Ce puteți face, ca adult, dacă ați avut un coșmar?
• Recomandări bibliografice

 

 

1. Despre vise. Un vis particular – coșmarul (abordare jungiană)

 

În psihoterapia analitică folosim visele în primul rând pentru a sprijini pacientul să realizeze insight-uri sau să se cunoască pe sine, căci nu există vindecare psihică, transformare sau progres fără cunoaștere de sine. (Marie Louise von Franz – Dreams).

Este caracteristic pentru vis că el nu se exprimă aproape niciodată în limbaj logico-abstract, ci într-un limbaj parabolic. (C.G. Jung – Dinamica inconștientului).

O categorie specifică de vise sunt coșmarurile care apar mai frecvent în copilărie, dar ele nu lipsesc nici la vârsta adultă. Coșmarurile sunt visele din care ne trezim speriați sau chiar paralizați de teamă, cu inima bătându-ne puternic și după care avem nevoie de mai multe minute pentru a ne liniști și pentru a ne putea relua somnul sau activitatea (dacă ne trezim după un coșmar dimineața sau din somnul de după-amiază).

Nu există o clasificare a coșmarurilor și nici rețete de interpretare pentru vise în general, coșmaruri în mod particular. Un vis conține adesea mai multe semnificații, iar pentru descoperirea acestora este necesar să se ia în considerare vârsta și sexul persoanei, contextul de viață în care a apărut visul, cât mai multe aspecte ale personalității visătorului, preocupările și atitudinile acestuia din perioada în care a apărut visul analizat.

Există totuși vise cu o structură tipică despre care doresc să ofer câteva informații orientative, cu sublinierea faptului că o înțelegere suficient de bună a unui vis nu se poate realiza decât printr-o abordare individuală, raportată la condiția visătorului și pe baza asociațiilor oferite de acesta (exemple: Casa din vis îmi amintește de…, Femeia care mi-a apărut în vis este o prietenă care m-a susținut când a murit mama mea etc).

Visul reprezintă modul natural și direct de exprimare a inconștientului prin intermediul căruia sunt înfățișate aspecte care au fost reprimate, neglijate, omise sau care nu au fost niciodată conștiente, dar care sunt deosebit de valoroase pentru dezvoltarea, starea de bine și autocunoașterea visătorului. În acest sens, coșmarurile sunt visele care reprezintă un semnal de alarmă, prin care inconștientul ne atrage atenția asupra unor aspecte ale vieții noastre sufletești pe care le-am neglijat prea mult timp, asupra unor atitudini unilaterale sau asupra unor răni care necesită îngrijire pentru a se vindeca în mod corespunzător. Ca orice vis, coșmarurile conțin un îndemn devenit acum deja forțare vehementă de a crește și a integra în viața noastră aspecte valoroase, dar actual necunoscute, străine și de aceea înspăimântătoare. După cum corpul reacționează oportun la răniri sau infecții sau la un mod de viață anormal, tot așa și funcțiile psihice reacționează cu mijloace de apărare oportune la tulburări nefirești sau primejdioase. (C.G. Jung – Dinamica inconștientului)

 

2. Coșmarurile la copii

 

Coșmarurile apar mai des la copii deoarece aceștia nu dispun de suficiente mijloace de adaptare, gestionare și înțelegere a realității și sunt mult mai vulnerabili decât adulții, mai expuși pericolelor și mai dependenți de prezența, protecția și dragostea adulților, în special a părinților.

Visele care apar la vârstele mici prezintă în mod deosebit un impuls de creștere și, conform cercetărilor lui Jung și a descendenților săi, visele din copilărie sunt comoara cea mai de preț din caseta de comori a sufletului, deoarece conțin teme fundamentale pentru viața viitorului adult. Ele pot trezi concomitent teamă, curiozitate, fascinație confruntând de timpuriu copilul cu aspecte profunde ale vieții (precum lupta dintre bine și rău, moartea, limitele condiției umane, necesitatea părăsirii casei părintești în vederea dezvoltării autonomiei personale) și pregătindu-l pentru provocările cu care se va întâlni când este treaz, dar și pentru cele ale vieții de adolescent și adult. Astfel de vise mari izvorăsc din straturile profunde ale psihicului și pot fi păstrate în memorie întreaga viață.

Voi prezenta mai jos câteva vise din experiența personală și un vis din literatura de specialitate.

1)    Mă urmărea un balaur care urma să mă înghită. Mă trezesc foarte speriată.

 

Visul a apărut la vârsta de aproximativ 3-4 ani și a fost povestit de o femeie care a fost angajată timp de câțiva ani într-un proces de psihoterapie analitică. Din relatările visătoarei, știm că la vârsta aceea se simțea copleșită de conflictele din interiorul familiei. Balaurul din vis simbolizează stările de anxietate trăite în copilărie și adolescență, stări care au condus-o către psihoterapie. Visul indică atât pericolul, cât și potențialul vindecător. Motivul monstrului care înghite eroul este întâlnit atât în Biblie (cartea Iona), cât și în diferite basme și mitologii și știm că, o dată eliberat din burta balaurului, eroul se întoarce la viață cu o perspectivă mai profundă asupra lumii, întărit și energizat de lupta cu monstrul. La fel, și visătoarea a luptat cu angoasele sale, reușind să iasă la suprafață cu comoara găsită în adâncuri – compasiune, iertare, încredere în forțele proprii, prețuirea vieții. Deși un copil nu se poate lupta la 4 ani cu balaurul, visul îl pregătește pentru sarcina pe care o va putea rezolva mai târziu, aceea de a-și înfrunta temerile izvorâte din conflicte ce nu-i aparțin și de a-și găsi propriul drum în viață.

 

2) Mama a căzut într-un puț plin cu apă. Încerc să o salvez, dar nu pot să o scot de acolo. O văd cum zace nemișcată pe fundul puțului. Eram foarte tristă și nu reușeam să mă împac cu ideea că a murit.

 

Visul aparține unei fetițe de 7 ani. Astfel de vise, în care unul dintre părinți, mai ales mama, sau chiar ambii părinți mor, sunt frecvente la copiii mai mari și la puberi. Ele nu trebuie să îi sperie pe părinți, deoarece aceste vise nu prevestesc moartea lor literală. Moartea părinților în visele copiilor, semnifică necesitatea desprinderii progresive de căldura și siguranța  cuibului a puiului care a crescut. Această desprindere reprezintă o separare necesară, dar dureroasă și înfricoșătoare pentru orice copil. La vârsta școlarității și mai ales la pubertate și adolescență, copiii trebuie să devină din ce în ce mai autonomi, să își rezolve problemele care apar la școală în relația cu profesorii și colegii, să aibă grijă de lucrurile lor, să învețe, să își sporească autocontrolul, să cunoască și să găsească modele și în alți adulți, în afara părinților. Mica visătoare este pregătită de inconștientul ei pentru primii pași spre independență, departe de casă. Ea își va putea gestiona mai ușor teama în realitate deoarece știe deja din visele ei că în viață se pot întâmpla și lucruri neplăcute sau tragice la care va trebui să se adapteze.

 

3) În continuare voi cita un vis aparținând unei fetițe de cinci ani, vis care s-a repetat și pe care visătoarea l-a povestit la vârsta adultă. Acesta este prezentat în detaliu și interpretat de către Kelly Bulkley și Patricia Bulkley în cartea Visele Copiilor:

 Eram un bărbat negru și aveam în jur de douăzeci de ani. Îmi amintesc clar cum arătam, cu toate detaliile fizice: înalt, musculos, ca un afro-american, în mod sigur nu eram un negru din Africa de Est. Eram legat pe o roată, o roată mare, de lemn. Mă legaseră de încheieturile mâinilor și de glezne și urma să mă scufund în apa unui râu, rotindu-mă odată cu roata.

Pe celălalt mal al râului erau oameni care cântau cântece religioase de tip gospel, se rugau pentru mine, erau alți negri, prietenii mei, familia mea și probabil și alții, pe care nu îi cunoșteam. Îmi amintesc doar o voce specială, foarte frumoasă și foarte pură. Deși eram legat de roată și nu puteam vedea oamenii de pe celălalt mal, știam că este vocea mamei mele, o africană solidă și puternică. Era înaltă, avea un piept generos și brațe mari, făcute pentru îmbrățișări și mângâieri. Știam că o să mor, de fapt toată lumea știa asta, cântau ca să îmi aline durerea. M-am trezit foarte trist, sufocându-mă, de parcă încă aș fi avut apă în plămâni și mă înecam.

 

Acesta este unul dintre visele mari care are și aspecte înspăimântătoare, la care nu există asocieri cu experiența personală de viață. Din interpretarea realizată de autoare menționez câteva aspecte:

Visul o pune în contact direct cu relațiile umane primordiale, care păstrează aprins în noi curajul de a continua să trăim în ciuda realității triste că vom muri. […] Avem de-a face cu un vis care se luptă cu probleme profunde aflate cu mult în afara sferei vieții conștiente a majorității copiilor. […] Când copiii au nevoie să afle ceva despre familia colectivă a omenirii vor avea un vis precum cel descris aici.    

 

3. Ce putem face când copilul nostru are un coșmar?

 

• Copiii nu au nevoie de o interpretare sistematică specifică vârstei adulte, ci de o persoană adultă care să îi asculte cu interes, fără să-i judece sau să-i ridiculizeze pentru visele și temerile lor.

• Este de dorit ca adultul să primească cu calm și stăpânire de sine un coșmar relatat de copil.

• Pentru dezvoltarea lor normală și pentru depășirea stărilor de anxietate specifice vârstelor mici, este important să le spunem copiilor că toți oamenii visează și că este normal să visăm uneori și lucruri ciudate, care ne sperie pentru că nu le înțelegem.

• Putem să vorbim cu copiii despre visele lor doar atâta timp cât ei se simt confortabil cu asta.

• Se recomandă evitarea remarcilor depreciative de tipul A fost doar un vis. Acestea împiedică contactul cu conținuturile valoroase ale visului.

• Putem încuraja copiii să deseneze, să picteze sau să modeleze scene și/sau personaje care apar în vise; copilul poate pune în scenă visul cu ajutorul jucăriilor, figurinelor, fie singur, în fața părinților, sau sub formă de joc la care participă și părinții; sau poate să scrie o povestioară pornind de la vis. Prin toate aceste modalități creative și libere de exprimare, copilul poate explora strategii diferite de soluționare a conflictelor apărute în vis, poate adăuga sau elimina personaje, poate imagina finaluri diferite, poate retrăi alături de adult emoțiile negative, de data aceasta în cadrul unei relații bazate pe încredere, susținere și respect.

• Puteți să le citiți copiilor diferite basme în care apare o tematică similară tematicii coșmarului. De exemplu: basme cu eroi care se luptă cu balauri, reușesc să își depășească teama și ies învingători datorită curajului, străduinței și ajutorului pe care îl primesc de la diferite alte personaje.

• Atunci când frecvența coșmarurilor este mare, când coșmarurile sunt însoțite de enurezis (copilul face pipi în timpul somnului), iar copilul are peste 5-6 ani și/sau când constatați în starea de veghe fobii, ticuri, stări de neliniște accentuate, agitație, timiditate excesivă, puteți lua în calcul consultarea unui psiholog specializat în psihoterapie.

 

4. Coșmarurile la adulți

 

Dacă un vis îmi arată ce greșeală fac, el îmi dă posibilitatea de a-mi corecta atitudinea, ceea ce este întotdeauna un avantaj. […] Întreaga creație onirică este în esență subiectivă, iar visul este teatrul în care visătorul este scenă, actor, sufleur, regizor, autor, public și critic. […] Toate figurile onirice sunt trăsături personificate ale personalității visătorului. (C.G. Jung – Dinamica inconștientului)

 

• În unele vise, eul din vis apare mai întâi antrenat în anumite activități, iar scenariul visului evoluează în direcția unui final catastrofic: eul din vis se prăbușește într-o prăpastie, sau se regăsește foarte bolnav într-un spital, sau este gata-gata să fie devorat de un animal sau de un vampir etc. Astfel de vise anticipează condiția în care va ajunge visătorul dacă va continua să pună în joc o anumită atitudine disfuncțională, unilaterală, neconectată la realitatea sa actuală și la nevoile sale autentice. Care este această atitudine reiese prin explorarea primii părți a visului, a asociațiilor pe care aceasta le trezește în visător. În unele vise, această introducere lipsește în totalitate și eul se vede în vis în plină prăbușire. Atunci este necesară reflecția asupra preocupărilor și deciziilor recente din viața visătorului. Finalul visului nu se referă la o moarte propriu-zisă, ci la degenerarea spre o condiție de boală psihică, de înstrăinare, însoțită de stări depresive, dificultăți relaționale și posibile somatizări.

 

• Visele de urmărire fac parte din categoria viselor clasice de anxietate. Este semnificativ ce anume urmărește eul din vis – o ființă mitologică (vampir, balaur, vrăjitoare), un animal (urs, lup, tigru), un om (infractor, un bărbat sau o femeie necunoscută care pare a avea intenții distructive). Acest tip de vise pot apărea într-o formă particulară. Este vorba despre visele în care eul este urmărit de ceea ce pare a fi un monstru, monstru care se dovedește a fi de fapt un cățeluș inofensiv  atunci când în cele din urmă ajunge aproape de eul din vis. Într-un astfel de vis, inconștientul compensează într-un mod clar tendința eului de a supraestima pericolele lumii pe de o parte și de a-și subestima propria capacitate de a face față provocărilor vieții pe de altă parte. Există însă și vise de urmărire în care eul nu intră în contact cu urmăritorul, iar acesta din urmă își păstrează caracterul de figură violentă. Ceea ce urmărește eul din vis este însă un conținut semnificativ pentru dezvoltarea visătorului și pare ceva înfricoșător atâta timp cât nu se stabilește un contact cu el. Poate fi vorba despre propria forță neasumată, de propriul potențial de exprimare asertivă în relațiile sociale, dar și de propria agresivitate neasumată și proiectată în exterior. Astfel de vise indică adesea o atitudine deformată față de ceea ce înseamnă exprimarea furiei, nemulțumirilor, a agresivității și a rolului ei pozitiv în dezvoltarea individului, predispunând la o imagine de sine marcată de neputință și vulnerabilitate și  o imagine despre lume ca fiind un spațiu periculos și ostil. Ambele reprezentări sunt deformate și inconștientul încearcă să impulsioneze visătorul să-și îmbogățească și să-și nuanțeze atitudinea față de sine și față de viață prin intermediul coșmarurilor repetate ce iau forma viselor de urmărire.

 

• Visele adulților în care apar copii bolnavi, fragili, răniți, ținuți în captivitate și abuzați de un personaj negativ fac referire la experiențe traumatice din copilărie și la rănile nevindecate din acea etapă de viață.  Aceste vise nu sunt de ignorat, deoarece existența unui copil interior rănit de a cărui îngrijire nu ne ocupăm personal, afectează calitatea relațiilor cu ceilalți și constituie un indicator al dependenței de ceilalți, vulnerabilitatea la dependența de substanțe, alcool etc. Poate apărea nevoia, de obicei inconștientă, de a atribui altor persoane rolul de părinte bun și de a fi astfel protejați, susținuți și iubiți necondiționat de ei (partenerii de cuplu, de prieteni, colegi etc). Nu mai avem cu aceste persoane o relație matură de egalitate, iar responsabilitatea pentru starea noastră de bine va atârna mai mult de partea lor, decât de partea noastră.

 

•  Visele în care au loc catastrofe naturale, precum avalanșe, incendii, cutremure cel mai adesea indică posibilitatea producerii unei modificări, bruște și posibil violente, a conținuturilor de fond ale imaginii eului care a dominat până atunci conștiința. Ele surprind potențialitatea unei schimbări majore în structura imaginii eului. Astfel de schimbări, dacă se oferă suport terapeutic, pot fi transformative; dacă se produc fără acest suport terapeutic, ele pot prefața o manifestare clinică a depresiei, a anxietății sau chiar a psihozei. (James Hall – Interpretarea jungiană a viselor) .  În cartea sa A time to mourn, Verena Kast relatează visul avut de o femeie cu câteva săptămâni înainte ca partenerul ei de viață să moară. În acest vis visătoarea asista neputincioasă la dezlănțuirea unei furtuni care distrugea tot ce întâlnea în cale. Prin intermediul psihoterapiei, femeia a reușit să depășească experiența critică și să regăsească bucuria vieții.

 

• Visele în care moare visătorul sau o altă persoană apropiată pot crea multă anxietate și adesea întrerup somnul. Aceste vise nu anticipă moartea literală a personajelor din vis. Moartea unei persoane într-un vis simbolizează moartea unei atitudini, restrângerea influenței pe care o are asupra vieții visătorului un anumit mod de raportare la viață și la oameni. Pentru înțelegerea visului nu este important cum este acea persoană în realitate, ci semnificația pe care o are pentru visător. De exemplu, dacă știu din realitate despre persoana care a murit în vis că este o persoană dominantă, critică, un mic dictator în familie și la serviciu, atunci pot spera că propriile porniri dominatoare și critice nu-mi vor mai influența relațiile interpersonale și relația cu mine însumi/însămi în aceeași măsură ca în trecut. Un astfel de vis apare de obicei fie după evenimente excepționale cu un impact major asupra visătorului, fie, cel mai adesea, după ce visătorul a lucrat deja o perioadă cu sine însuși, a depus eforturi pentru asumarea responsabilității pentru comportamentele și trăirile sale în vederea schimbării atitudinii. Când eul din vis moare, inconștientul semnalizează o transformare ce poate fi trăită mult mai dramatic. Multe dintre valorile și convingerile prețuite de visător, și-au pierdut valabilitatea și este necesară o reorientare radicală în ceea ce privește concepția despre lume și viață. Astfel de vise sunt urmate de o perioadă de confuzie și tristețe, firească în perioadele de tranziție și de reconsiderare a propriei persoane și a vieții.

 

• După trăirea unor experiențe traumatice (accidente, abuzuri sexuale, violențe extreme, tortură, experiențe de război) apar adesea așa-numite vise reactive în care se repetă detaliat experiența traumatică. Aceste vise persistă până când conținutul traumatic nu se mai comportă ca un corp străin, autonom ce invadează și colapsează capacitatea de autoreglare a psihicului, fiind treptat integrat.

 

 

5. Ce puteți face, ca adult, dacă ați avut un coșmar?

 

• Încercați să pictați, desenați, modelați, să exprimați prin mișcare sau dans sau să compuneți o poezie sau o povestire pornind de la vis. Exprimarea creativă a trăirilor puternice și a imaginilor semnificative din vise sprijină gestionarea emoțiilor intense și intrarea în contact cu conținutul psihic anxiogen. Pe măsură ce exprimați într-o formă concretă o imagine inconștientă înfiorătoare și reflectați la ceea ce ar putea semnifica ea în viața dumneavoastră, aceasta tinde să se transforme treptat și să capete forme mai puțin amenințătoare.

• Încercarea de a uita de coșmar, adică de a-l reprima ca pe doar un vis și nimic mai mult, ca pe un vis lipsit de sens,  este cea mai puțin indicată reacție. Inconștientul vă atrage atenția asupra unei atitudini actuale disfuncționale, lucru care i se întâmplă fiecărui adult, cel puțin o dată în viață. Nu înseamnă că sunteți o persoană cu tulburări psihice, ci că, în această perioadă a vieții, vă simțiți copleșit de dificultăți sau sunteți tentat să rezolvați o problemă printr-o abordare inadecvată, chiar periculoasă pentru relațiile interpersonale și pentru starea dumneavoastră generală de bine.

• Dacă ați avut recent sau aveți actual coșmaruri precum cele prezentate mai sus, iar reflectarea asupra mesajului viselor și exprimarea creativă a imaginilor din vis nu par suficient de eficiente, poate fi utilă consultarea unui psihoterapeut în vederea facilitării dezvoltării personale și îmbogățirii perspectivei pe care o aveți despre sine și despre viață.

 

 

6. Recomandări bibliografice pentru cei care doresc să aprofundeze tematica:

 

1)    Bulkeley Kelly, Bulkeley Patricia – Visele copiilor, editura Trei, București 2014;

2)    von Franz Marie-Louise – Dreams, Shambhala, Boston@London 1998;

3)    Hall James – Interpretarea jungiană a viselor, editura Herald, București 2013;

4)    Jung C.G. – Opere complete 8. Dinamica inconștientului, editura Trei, București 2013;

5)    Jung C.G. – Children’s dreams, Princeton University Press, Princeton and Oxford 2008;

6)    Kalshed Donald – The inner world of trauma, Near Eastern St.; Bibliotheca Persica 1996;

7)    Kast Verena – A time to mourn, Daimon Verlag 1993.

 

 

 

Psiholog,

Psihoterapeut, Consilier Psihologic

Alexandra Lavinia Rogozea

                                                                                                                                                                                         http://cabinetulpsihologului.ro/