Diferentierea sunetelor R – L în pronunție, scris și citit

Confuzia L/R, omisiunile, înlocuirile, deformările acestor sunete în articulare și/sau în scrierea literelor corespunzătoare apar în cazul copiilor care fie nu pronunță în prezent L și /sau R, fie și-au însușit recent pronunția corectă a unuia sau a ambelor sunete.

Exercițiile de dezvoltare a auzului fonematic, de diferențiere a sunetelor L și R se pot realiza după corectarea articulării ambelor sunete. Având în vedere însă că sunetul R este un sunet a cărui emisie acurată poate dura mai mult timp, între 2 luni și 1 an, exercițiile de dezvoltare a auzului fonematic se pot realiza și anterior obținerii pronunției corecte, ca etapă pregătitoare. Acest lucru este deosebit de important pentru copiii de vârstă școlară cu o slabă conștiință fonologică. Aceștia vor scrie “așa cum pronunță ei înșiși”, manifestând dificultăți de reținere și analiză fonetică a modelului verbal al adultului. Astfel, copiii cu o conștiință fonologică slabă vor auzi adultul pronunțând cuvântul “scară”. Dacă nu pot pronunța sunetul R ei își vor autodicta cuvântul “scală” (dacă pronunță L în loc de R) sau “scaă” (dacă îl omit pe R) sau “scaiă” (dacă îl înlocuiesc pe R cu I). De asemenea, dacă vor fi solicitați să dea exemple de cuvinte care încep cu sunetul R, vor da atât exemple de cuvinte care încep cu L, cât și exemple de cuvinte care încep cu R, neputând face diferența între aceste două sunete.

Până la o corectare completă și automatizare a modului corect de articulare, acești copii pot fi sprijiniți să “asculte” pronunția adultului, să analizeze și să rețină structura cuvintelor, să indice litera corespunzătoare sunetului pronunțat de adult. În cazul sunetelor L și R, copilul poate palpa laringele adultului și observa că atunci când este emis R, se simte ca și cum ai porni un “motoraș” gălăgios. Când adultul pronunță sunetul L, nu se aude “motorașul”.

Exercițiile de diferențiere a sunetelor R și L presupun pronunția după model, citirea și scrierea:

• silabelor cu L și R în poziție inițială, mediană și finală:

           RA – LA; RE – LE; LĂ – RĂ; RI – LI; RO – LO; LU – RU;

           ARA – ALA; ELE – ERE; IRI – ILI; ULU – URU; OLO – ORO;

           OL – OR; AL – AR; EL – ER; UL – UR; IR – IL; ĂL – ĂR;

• cuvintelor paronime: rac – lac; rună – lună; ramă – lamă etc;
• cuvintelor în care apar 2-3 L sau 2-3 R: libelulă, lulea, rareori, ramură etc;
• cuvintelor în care apar R și L în silabe diferite: caramele, lumânare, floare etc;
• cuvintelor în care apar R și L în aceeași silabă: rol, clar, fular etc.

                                                                                                     Logoped specialist Alexandra Rogozea