Logopedia se ocupă cu studierea, prevenirea și corectarea tulburărilor de limbaj. Tulburările de limbaj pot fi întâlnite la persoane de toate vârstele: copii, adolescenți și adulți.
Serviciile de logopedie pot ajuta un copil care:
– nu pronunță corect unul sau mai multe sunete (dislalie);
– nu pronunță corect unul sau mai multe sunete fiind născut cu malformații congenitale, precum boala cheiloschizis, sau pe fondul hipoacuziei;
– prezintă vorbire nazală prin perforarea boltei sau vălului palatin sau datorată obstrucției foselor nazale (rinolalie);
– are un vocabular foarte limitat pentru vârsta lui, nu pronunță corect mai multe sunete, silabe, cuvinte; nu se exprimă în propoziții (tulburare de dezvoltare a limbajului, dispraxie verbală, alalie);
– prezintă afectarea limbajului pe mai multe paliere – pronunție, vocabular, exprimare în propoziții și fraze, respectarea regulilor gramaticale, înțelegerea limbajului, inițierea și susținerea conversațiilor pe fondul ADHD (tulburare de deficit cu atenție și/sau hiperactivitate), a tulburărilor de spectru autist, a deficienței mentale, a accidentelor, bolilor care au provocat leziuni cerebrale, a influenței unui mediu nefavorabil dezvoltării;
– repetă sau prelungește sunete, silabe și prezintă blocaje în articularea cuvintelor și propozițiilor (bâlbâială);
– vorbește foarte repede și greu inteligibil (tahilalie);
– prezintă tulburări de scris și citit (dislexie, disgrafie);
– refuză să vorbească, să comunice verbal cu cei din jur (mutism psihogen).
Serviciile de logopedie pot ajuta un adult care:
– a fost diagnosticat cu afazie, dizartrie sau dispraxie verbală în urma unui accident vascular cerebral, a unei intervenții chirurgicale pe creier sau a unui traumatism craniocerebral și necesită terapie logopedică pentru recuperare;
– prezintă tulburări de pronunție necorectate în copilărie;
– se bâlbâie.
La ce vârstă merge la logoped un copil?
Răspunsul la această întrebare depinde de tulburarea de limbaj pe care o prezintă copilul.
În situația în care un copil este suficient de bine înțeles de ceilalți, dar nu pronunță toate sunetele, se poate aștepta până la vârsta de 4 ani. Dacă vorbirea lui este greu de înțeles de ceilalți, cu excepția membrilor familiei, atunci se poate începe intervenția mai devreme, de la 3 ani.
În cazul în care un copil nu vorbește aproape deloc sau are un vocabular foarte limitat, se poate începe intervenția logopedică încă e la 2 ani sau 2 ani și jumătate.
În cazul bâlbâielii este important să vă adresați unui specialist încă de la primele semne.
Vârsta senzitivă de dezvoltare a limbajului este, conform studiilor, între 2 și 7 ani. Acest lucru înseamnă că în această perioadă creierul și psihicul copilului au o receptivitate ridicată pentru stimularea limbajului, că dezvoltarea limbajului este unul dintre obiectivele principale ale acestui interval de vârstă. Dacă această “bornă kilometrică” a dezvoltării nu este depășită până la 7 ani din lipsă de stimulare sau pe fondul unor deficiențe sau tulburări înnăscute sau dobândite, întârzierea nu se va mai putea recupera complet mai târziu. Se pot face progrese toată viața, dar persoana nu va ajunge la o capacitate normală de exprimare și înțelegere a limbajului.
Excepție fac tulburările de pronunție care pot fi corectate și la vârsta pubertății, adolescenței sau la vârsta adultă, dacă nu au fost corectate la timp. Atunci când doar pronunția este afectată, este posibilă corectarea tardivă, dar procesul de consolidare a pronunției corecte poate fi o provocare deoarece persoana trebuie să depășească un automatism vechi și să-și formeze un automatism nou.
Când merge la logoped un adult?
Se recomandă ca un adult să înceapă terapia logopedică în cazul afaziei dobândite în urma unui accident vascular cerebral imediat ce medicul vă comunică faptul că pacientul este stabil și apt de efort. Logopedia poate începe încă din perioada internării sau după externare. Membrii familiei pot face o stimulare elementară a limbajului în perioada internării prin comunicare curentă, numirea obiectelor din salon, prezentarea literelor și a unor cuvinte scrise cu litere mari etc.
De câte ședințe pe săptămână este nevoie?
Numărul de ședințe se stabilește în funcție de gradul de afectare al limbajului, de vârsta copilului, dar și de posibilitățile familiei și de alți factori.
În cele mai multe cazuri una sau două ședințe pe săptămână sunt suficiente. O frecvență de două ședințe pe săptămână face procesul de recuperare și dezvoltare mai intensiv, eficient și rapid.
Sunt situații în care se recomandă între trei și cinci ședințe pe săptămână și nu se pot obține progrese semnificative fără această frecvență, dublată de eforturile părinților de corectare și consolidare. Această frecvență se recomandă în caz de întârziere moderată sau severă de dezvoltare a limbajului, dislalie polimorfă cu afectarea unui număr mare de sunete, afazie ș.a.
Jocuri și fișe de lucru pentru ședintele de logopedie:
