Ce este afazia?
Afazia este o tulburare a limbajului determinată de leziuni ale creierului. Afazia se manifestă prin afectarea limbajului atât în componenta sa expresivă, cât şi în cea receptivă, afectând astfel vorbirea, înțelegerea limbajului vorbit, scrierea și citirea. În funcție de localizarea leziunii cerebrale și de extinderea acesteia, se pot constata simptome precum:
- un vocabular restrâns, format din câteva cuvinte sau silabe;
- dificultăţi de reactualizare a denumirii obiectelor şi imaginilor;
- tulburări de utilizare a regulilor gramaticale şi sintactice;
- tulburări ale scrisului şi cititului;
- dificultăți de înțelegere a vorbirii interlocutorilor, îndeosebi a mesajelor mai lungi.
Există mai multe tipuri de afazii, preponderent expresive, preponderent receptive, mixte. Fiecare pacient cu afazie este însă unic și necesită un program de intervenție personalizat pentru recuperarea limbajului. Afazia se poate asocia cu alte tulburări ca disartrie, dispraxie verbală, hemiplegie, tulburări perceptive și de raționament.
Când apare afazia?
Afazia este o afecţiune dobândită prin lezarea creierului în urma accidentelor vasculare cerebrale (AVC), a tumorilor cerebrale sau a accidentelor grave.
Pe ce se bazează recuperarea limbajului la pacienții cu afazie?
Recuperarea limbajului la pacienții cu afazie se bazează pe recuperarea spontană a creierului în primele 2-3 luni de la accidentul vascular cerebral și pe plasticitatea creierului. Neuroplasticitatea permite recuperarea lentă, susținută de exerciții constante, perseverență și efort voluntar. Funcțiile afectate de leziune sunt preluate de zone cerebrale sănătoase aflate în vecinătatea leziunii, precum și de zone omoloage din emisfera dreaptă. Pacienții cu afazie nu au pierdut complet limbajul. Unele abilități lingvistice rămân conservate în creier, dar accesul la aceste abilități verbale este limitat. Astfel, este restrânsă capacitatea de procesare verbală și de formulare, precum și capacitatea de retenție a unor informații verbale noi. Capacitatea unei persoane cu afazie de a folosi limbajul este fluctuantă, un pacient putând să realizeze corect o serie de exerciții verbale, urmând ca peste 10-15 minute să răspundă greșit la aceleași solicitări, dacă nu beneficiază de pauze.
Despre terapia logopedică pentru pacienții cu afazie
Terapia logopedică pentru pacienții cu afazie are un caracter stimulativ și trebuie să înceapă imediat ce pacientul este apreciat de către medicul neurolog ca fiind stabil și apt de efort – de obicei a doua zi sau la câteva zile după accidentul vascular cerebral. Pentru rezultate optime, pacienții cu afazie necesită stimulare sistematică zilnică, dimineața și după-amiaza timp de 40- 50 minute, cu pauze de câteva secunde în timpul ședințelor, între exerciții. Cercetările au concluzionat că sprijinul acordat de familie pentru recuperarea pacienților este deosebit de valoros, mai ales când se beneficiază și de coordonarea unui logoped specializat pe recuperarea sistematică a limbajului la pacienții cu afazie. Terapia logopedică pentru pacienții cu afazie include:
- Exerciții de gimnastică fonoarticulatorie (pentru buze, limbă, obraji etc);
- Exerciții pentru corectarea pronunției sunetelor, silabelor, cuvintelor, sintagmelor și propozițiilor;
- Exerciții pentru recuperarea înțelegerii limbajului vorbit;
- Exerciții pentru recuperarea agramatismului;
- Exerciții de denumire obiecte sau imagini, de completare a unor propoziții lacunare, de formulare propoziții cu cuvinte date;
- Exerciții de citire și scriere etc.
Trebuie reținut că într-o proporție mai mare se recuperează capacitatea de înțelegere a limbajului vorbit și citirea, apoi capacitatea de exprimare orală, cel mai greu recuperându-se limbajul scris. Mai întâi se recuperează nivelul concret al limbajului și abia ulterior, mai lent, nivelul abstract. Pacientul este în evoluție, abilitățile lui se ameliorează constant, iar exercițiile trebuie adaptate permanent la condiția actuală a acestuia.
Ce frecvență trebuie să aibă ședințele de logopedie?
Frecvența ședințelor logopedice se stabilește în funcție de gravitate, de aspirațiile pacientului (unii pacienți doresc să comunice elementar cu membrii familiei, alții sunt mai exigenți, doresc să își reia serviciul etc), de posibilitățile familiei de a-l sprijini în recuperare. Se recomandă un minimum de două ședințe săptămânal, dar rezultate optime se obțin atunci când se fac ședințe zilnic. Eficientă este alternarea perioadelor în care se lucrează intensiv (de exemplu timp de două-trei luni câte 3-4 ședințe pe săptămână) cu perioadele de odihnă (1-2 săptămâni), pentru a evita stagnarea și suprasolicitarea pacientului.
Cât durează recuperarea?
Procesul de recuperare este de obicei lent și de lungă durată. El se poate întinde pe câteva luni sau 2-3 ani. Mulți pacienți cu afazie declară că au recuperat unele funcții chiar și după mai mulți ani de la accidentul vascular cerebral. Mărturii puteți găsi în cartea “Revelații despre creier” de Dr. Jill Bolte Taylor. Cercetările arată că există trei mari praguri în recuperare: la 2 luni, la 6 luni și la 1 an de la accidentul vascular cerebral. Astfel, cele mai semnificative progrese apar în primele 2 luni, în primele 6 luni ritmul recuperării este încă destul de rapid. Chiar și după 1 an de la AVC, se pot face progrese remarcabile dacă se lucrează sistematic, atât cu logopedul, cât și acasă.
În ce măsură se recuperează tulburările limbajului din afazie?
S-a constatat că gravitatea afectării limbajului în primele zile de la accidentul vascular cerebral nu este un factor decisiv pentru stabilirea unui prognostic. Pacienții afectați mai ușor se recuperează de regulă într-o proporție mai mare, decât cei afectați grav. S-au înregistrat însă și cazuri de pacienți afectați grav care au progresat semnificativ, precum și cazuri care au stagnat, sau, mai rar, au regresat. Principalii factorii care influențează recuperarea sunt atitudinea pacientului față de recuperare, sprijinul acordat de familie, colaborarea cu un logoped specializat pe recuperarea persoanelor cu afazie.
Dacă aveți o rudă sau un prieten cu afazie, încercați să:
- Vorbiți rar, pronunțați cuvintele clar și repetați mesajul dacă pacientul nu-l înțelege.
- Utilizați cuvinte uzuale și propoziții scurte, la obiect.
- Vorbiți tare, fără să țipați însă.
- Priviți-l în ochi, încurajați-l să vă privească buzele în timp ce îi vorbiți, labiolexia reprezentând un sprijin în decodarea mesajului.
- Comunicați cu pacientul într-un cadru liniștit, evitând zgomotele și alți factori perturbatori, deoarece capacitatea de concentrare a pacientului și rezistența lui la efort sunt limitate, mai ales în primele luni de la accidentul vascular cerebral.
- Folosiți gesturi elocvente pentru a facilita înțelegerea (de exemplu, pentru a scrie faceți și un gest cu mâna imitând scrisul).
- Facilitați comunicarea prin utilizarea de imagini, cuvinte scrise, indicați obiectele la care vă referiți și puneți și la îndemâna pacientului creion și hârtie.
- Acordați timp pacientului să răspundă, nu vorbiți în locul lui și nu-l întrerupeți atunci când acesta se străduiește să comunice și își găsește cu greutate cuvintele.
- Rețineți că pacienții cu afazie sunt de cele mai multe ori impulsivi, au o capacitate de autocontrol redusă, capacitate de concentrare limitată, obosesc repede și au nevoie de intervale lungi de odihnă alternate cu cele de stimulare verbală.
- Fiți conștient de faptul că pacienții cu afazie pot prezenta un simptom numit perseverare care se manifestă prin tendința de a repeta un cuvânt, o silabă sau un gest când acesta nu mai este funcțional. Pacientul pare a avea o fixație, pare blocat pe un anumit cuvânt, deși i se cere să spună altceva. O pauză scurtă, de câteva minute, sau schimbarea temei de discuție sunt eficiente în combaterea perseverării.
- Rețineți că pacienții au o condiție instabilă, au zile bune și zile rele. Astfel, ei pot înregistra progrese semnificative, pentru ca blocajele să apară în cazul unei îmbolnăviri, a trăirii unor emoții intense, a oboselii sau suprasolicitării. Poate apărea și regresul dacă nu se respectă orele de somn, nu se exersează suficient în afara ședințelor de logopedie sau se întrerup prematur exercițiile de recuperare.
- Bucurați-vă de fiecare progres obținut.
- Evitați să răsfățați pacientul sau să-l supraprotejați! Nu faceți în locul lui nimic din ceea ce poate face singur!
- Explicați-i pacientului în termeni simpli, însoțiți de gesturi elocvente, că dificultățile curente sunt provocate de o boală care îi limitează posibilitățile de comunicare, dar că el este la fel de inteligent ca înainte.
- Aveți multă răbdare și încredere că pacientul se va recupera, manifestați o atitudine cât mai pozitivă în prezența lui și evitați folosirea unor termeni negativiști și victimizanți.
Resurse:
- Rogozea Alexandra Lavinia – Culegere de exerciții pentru recuperarea afaziei, vol I și vol II, ediția a II-a, revizuită și adăugită, Editura Cartea în Culori, București 2017;
- Rogozea Alexandra Lavinia – Culegere de exercitii logopedice ilustrate: pronumele, verbul, intrebarile, Editura Cartea in Culori, Bucuresti 2016;
Logoped specialist autonom,
Alexandra Lavinia Rogozea
Comments
Tell us what do you think.
There are no comments on this entry.