Tulburarea pronunției sunetului H

Această tulburare de pronunție este întâlnită uneori la copii și poartă denumirea de hamacism (sunetul “H” este deformat) sau parahamacism (sunetul “H” este omis sau înlocuit cu alt sunet). Cel mai adesea, copiii care nu-l pronunță pe “H” prezintă tulburări de pronunție și a altor sunete, deci o dislalie polimorfă. Sunt însă și copii care pronunță sunetul izolat (“H”) și la început de cuvânt (“haină”, “halat” etc), dar nu-l pot pronunța atunci când acesta apare în interiorul cuvântului sau la finalul lui. Multor părinți și educatori le sunt probabil cunoscute formele “zacăr”, “pacar”, “odicnă”, “șac” din limbajul copiilor. Aceste deformări apar întrucât sunetul “H” este în mod frecvent înlocuit cu sunetul “C” sau este omis.

Pronunția corectă a sunetului “H”este relativ ușor de obținut prin:

  • exerciții de aburire a oglinzii;
  • exerciții de suflare a aerului cald în palme (“ne încălzim mânuțele”);
  • inspir profund urmat de imitarea râsului (“ha ha ha”). 

De la pronunția șoptită și abia perceptibilă a sunetului se ajunge la introducerea lui în silabe (“ha, he, hi, ho, hu, hă”, “aha, oho, ehe, ihi, ăhă, îhî, uhu”, “ah, eh, oh, uh, ăh, ih”), în cuvinte în poziție inițială, mediană și finală și apoi în propoziții cu aceste cuvinte.

“Zacărul” poate însă persista în vorbirea spontană a copilului, chiar și după ce acesta poate pronunța corect sunetul “H” în cuvinte și propoziții în cadrul exercițiilor de vorbire reflectată, adică de repetare după model a unor construcții verbale. În situațiile de comunicare spontană, copiii nu se vor putea concentra simultan asupra formulării mesajului pe care vor să îl transmită, precum și asupra pronunției fiecărui cuvânt.

Pronunția corectă se obține în etapa consolidării și automatizării cu atenție și automonitorizare, dacă avem de-a face cu un copil mai mare: “Cum este corect: pacar sau pahar? zahăr sau zacăr? haină sau caină? etc”. Modelul de pronunție greșit este înlocuit definitiv cu pronunția corectă prin exerciții repetate și prin implicarea familiei în atragerea atenției copilului asupra vorbirii sale în viața de zi cu zi. Automatizarea pronunției corecte necesită răbdare și exercițiu zilnic, ca orice proces de formare a unei deprinderi. Aceasta se realizează în orice caz mai rapid atunci când sunt deformate mai puține sunete sau doar sunete din aceeași clasă, a căror articulare implică aceeași poziție a componentelor aparatului fonoarticulator, precum și când vârsta copilului este mai mică.

 

                                                                                                Logoped Alexandra Lavinia Rogozea

 

Share Our Posts

Share this post through social bookmarks.

  • Delicious
  • Digg
  • Newsvine
  • RSS
  • StumbleUpon
  • Technorati

Comments

Tell us what do you think.

There are no comments on this entry.

Trackbacks

Websites mentioned my entry.

There are no trackbacks on this entry

Alexandra Lavinia Rogozea

– Atestat cu drept de liberă practică în Psihologie clinică, eliberat de Colegiul Psihologilor din România;

– Atestat cu drept de liberă practică în Consiliere psihologică analitică și Psihoterapie analitică, eliberat de Colegiul Psihologilor din România;

– Atestat cu drept de liberă practică în  Psihopedagogie specială, eliberat de Colegiul psihologilor din România;

– Masterat în „Psihoterapie analitică”, Universitatea Spiru Haret, Bucureşti 2008;

– Facultatea de Psihologie, Universitatea Hyperion, București 2011;

– Facultatea de Psihologie și Științele Educației, Secția Psihopedagogie Specială, Universitatea București 2006.

 

Servicii

  • - logopedie copii
  • - logopedie adolescenți
  • - logopedie adulți
  • - consiliere psihologică
  • - consiliere parentală
  • - psihoterapie analitică copii și adolescenți
  • - psihoterapie analitică adulți
  • - evaluare clinică